AVENTURILE LUI BESTON
A fost odata ca niciodata un om, ca toti ceilalti, in satul Pereche, care voia sa-si caute ceva de lucru. Era singur, iar parintii lui murisera de mult. El umbla prin tot satul, dar...nu gasi nimic.
- Ei! Ei! Ei! Sunt singur, nimeni nu ma baga in seama.
Dupa cateva zile merse la prietenul sau, Pysu, care lucra într-un magazin de panificatie.
- Draga Pysu, nu ai vrea sa ma ajuti sa-mi caut ceva de lucru? Stii si tu ca acasa n-am nicio ocupatie.
- Beston, stii doar ca-n ziua de azi nu se mai gaseste de lucru!
- Stiu, dar... Hei, mi-a venit o idee! Ai vrea sa mergem amândoi pe insula pustie Rise? O sa avem o ocupatie. Este mult pana acolo.
- Bine! Dar serviciul meu?
-Lasa asta, draga Pysu! Cand vom gasi comoara de pe insula vom fi mai bogati decat oricine.
Asa cei doi si-au facut bagajul si s-au îmbracat pe corabia lor, Unicorn. Nici nu plecara bine, ca s-au întalnit cu o balena uriasa. Cu greu au reusit sa învinga balena uriasa. Apoi pornira iar la drum. Toata ziua au stat linistiti, dar în ziua urmatoare a început furtuna. Un vârtej se apropia spre ei, lui Beston îi veni o idee.
- Sa mergem cu toata viteza înainte!
Si asa au si facut. Furtuna se opri. Niciun pericol nu i-a mai pandit si au calatorit in siguranta. Ei au ajuns cu bine pe insula. Cum ajunsera pe insula, îsi construira un adapost ascuns printre copaci. In primele doua zile nu au avut probleme. Ei se hotaresc sa exploreze zona. Cand zarira un grup de 10-12 canibali. Ei s-au înspaimântat si au luat-o la fuga. Canibalii au fugit la randul lor si nu au mai fost vazuti în urmatoarele zile. Au ajuns la o cascada unde erau foarte multe flori, animale pasnice, dar s-au ratacit. Ei s-au minunat când au vazut un asemenea peisaj. Plecand sa exploreze zona, când au intrat în cascada… ce gasira? Era o domnita ce plângea. Beston o intreba:
- Ce cauta o domnita ca tine aici?
- Tatal meu, regele Growan, m-a alungat de-acasa…
- Dar de ce?
- Pentru ca am vrut sa ma casatoresc cu printul Charles.
- Atunci te vom însoti noi pâna la tatal tau si o sa vorbim cu el. Pornira la drum. Navigau spre palat timp de trei zile. Au ajuns la Maiestatea Sa si i-au spus:
- Cum se poate asa ceva?
- Asa ceva, ce?
- Cum se poate sa n-o lasi pe unica ta fiica sa se casatoreasca cu printul Charles?
- Acum 4 ani era prea mica.
- Ce vreti sa spuneti cu ,,acum 4 ani”?
- Acum 4 ani a plecat de-acasa.
- Si acum îi dati voie?
- Acum, da, sigur!
Si se căsători. Beston si Pysu pleaca spre Rise. De la palat spre Rise nu mai era mult. Navigând, pe drum se întâlnira cu un delfin:
- Stii unde este insula Rise?
- Da, veniti cu mine!
Delfinul îi duse spre Rise. Se vedea pestera unde era comoara. Pysu si Beston se îndreptara spre insula. Se întalnira cu un balaur. Era trist. Beston se repezi sa-l omoare, dar Pysu il opri, intreband balaurul:
- De ce esti mâhnit?
- Nimeni nu vine pe meleagurile acestea in vizita sau macar sa caute comoara. Sunt singur de atâtia ani.
- Dar nu am venit noi acum?
- Hei, asa e!
Se bucura foarte mult si cu zambetul pe buze, în semn de multumire, le dadu comoara. Delfinul îi conduse înapoi acasa. Pysu deveni patronul magazinului de panificatie, iar Beston, asociatul lui.
Cu totii traira fericiti pâna la adânci batrâneti.
Dumitru Ramona , clasa a VI-a
CELE 12 PRINTESE DANSATOARE
Erau odata 12 printese carora le placea sa danseze. Mama lor era moarta de mult si le-a lasat ca amintire 12 carti pe care erau desenate 12 flori. Ele aveau o camera, iar in mijlocul acesteia erau desenate tot 12 flori in cerc. Daca erau puse cartile pe desenul din camera, se deschidea o lume fermecata. Fiind singure, fara mama, tatal lor a chemat-o pe verisoara sa, pe nume Elisabeta, sa le invete cum sa se comporte. Aceasta femeie era foarte rea si vroia sa-l omoare pe tatal fetelor. Avea o maimuta, la fel de rea, ce le spiona.
Fiind ziua de nastere a celei mai mici dintre printese, matusa lor nu le-a dat voie sa ii serbeze ziua, dar cea mai mare pe nume Erika a adus cele 12 carti si le puse pe mozaicul de pe podea si incepu sa danseze pe ele, iar la ultima floare trebuia sa se rasuceasca de 3 ori. Dupa ce dansa, se deschise in podea o lume fermecata, fetele coborara si Erika isi dori sa se auda si muzica. Dorina i se indeplini, deoarece erau niste flori fermecate in forma de clopotel. Dupa ce dansara, fetele observara ca li se tocise talpa de la pantofi. A doua zi veni pantofarul si le facu pantofi noi. Elisabeta, cand vazu asa ceva, a inceput sa le banuiasca pe fete ca noaptea danseaza cu printi.
Tatal lor se imbolnavi, pentru ca Elisabeta ii punea otrava in ceai. Fiica cea mare isi dadu seama ca aceasta ii vrea tronul. Seara s-au dus sa danseze din nou, iar cea mica se lovi. Cea mare cand vazu, a luat putina apa dintr-o cascada fermecata si se facu bine.
Maimuta le vazu si incepu sa danseze pe mozaic de fata cu Elisabeta cea rea si, deschizandu-se podeaua, intra in cealalta lume si fura cateva flori fermecate. Fata vazu ca ii dadu otrava tatalui sau. Acesta ii dadu tronul Elisabetei pana cand se va face bine. Cand venira fetele la tatal lor, el deja murise, dar cea mica lua intr-o sticluta cu apa fermecata din cealalta lume si ii puse tatalui sau pe buze, iar acesta a inviat. Regina Elisabeta a pus garzile pe fete, dar acestea s-au batut impreuna cu pantofarul Erick impotriva reginei. Tatal sau ii lua tronul si o izgoni din imparatie. Elisabeta avea florile fermecate si trimise vraja asupra Erikai, iar ea a facut cu evantaiul spre vraja si se intoarse impotriva sa. Aceste flori au facut-o sa danseze si sa nu se opreasca niciodata. Bineinteles, maimuta o insotea.
Erika se indragosti de Erick, iar Erick de ea si se casatorira si au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Aron Corina, clasa a VI-a
ERAM MICUŢĂ…
Eram micuţă şi nu ştiam,
Că toamna va veni
Vedeam că oamenii muncesc
Hambarul să-l sporesc
Iar păsările pribegind
Plecau de capul lor prin lume
Pentru a găsi un adăpost călduţ
Prin alte ţări straine.
Dar… soarele a apus
Ştiind că iarna a ajuns.
VLĂSCEANU ADELINA, clasa a VII-a
IARNA
Iarna vine peste noi
Bucurii ne-aduce,
Ninge noaptea până-n zori
Iarna a pus pe geamuri flori.
Iarna soseşte
Cu destine prinse în colind,
Eu îl zăresc pe Moş Crăciun
La geamul meu venind.
ŞTEFAN IONUŢ, clasa a VI-a
FLUTURAŞUL
Sunt un fluture venit din amintire,
Când mă vei vedea
Ochii îţi vor ramâne o sclipire
Ce toţi se vor mira.
Nimeni nu va rezista!
Sunt ca o batistă aurie,
Ce deasupra ta
Voi zbura în veselie.
MOISE GABRIELA, clasa a VIII-a
PISICUTA MEA
Dis-de-dimineata,
Pisicuta mea frumoasa
Ma asteapta bucuroasa
Prin zapada lunecoasa.
De ar sta putin pe loc,
Nu s-ar mai juca deloc,
Dar ea fuge, nu se lasa
Si nu vrea sa intre-n casa!
PREDA ALINA IOANA, clasa a IV-a
ZULI SALVATORUL
Era o zi de toamna friguroasa. Soarele era ascuns dupa niste nori plumburii de ploaie, nu mai stralucea el ca alta data! PamantuI era acoperit de o plapumioara multicolora de frunze. Copacii, incetul cu incetul, ramaneau fara invelisul lor colorat. VantuI ducea incetisor pe sus cate o frunza galbena sau maronie si apoi o lasa sa coboare lin. Pasarile isi faceau bagajul pentru a pleca in tarile calde, iar cele care stau la noi pe timp de iarna se duceau in padure ca sa caute betigase din lemn sau muschi de copaci pentru a-si face cuiburi puternice si calduroase.
La scoala din centrul orasului, clopotelul auriu i-a scapat pe elevi de ore, era timpul ca toti sa plece acasa.
Auras, Eric si loana asteapta culoarea verde a semaforului din fata scolii, pentru a traversa strada. Eric vede, din intamplare, cainele lui Auras pierdut de cateva zile.
- Auras, nu cumva acela este cainele tau ?
- Da, ai dreptate! El este!
Auras fuge repede pe trecerea de pietoni, cand … un automobil rosu venea cu viteza spre el.
Ioana si Eric striga speriati:
- Auras, ai grija, vine masina!
Auras intoarse capul spre ei si, deodata, Zuli il trase de maneca cu putere. Automobilul trecuse usurat dand un claxon lung.
Trecatorii erau impresionati de cainele care i-a salvat viata stapanului sau. Auras l-a inbratisat pe Zuli, spunandu-i sa nu mai plece de langa el, pentru ca si el promite sa nu mai traverseze pe culoarea rosie. Culoarea verde venise la semafor si Ioana cu Eric au fugit catre prietenii lor.
- Auras, esti bine? intreaba Ioana.
- Da , sunt bine! Datorita lui Zuli,sunt teafar!
Cei trei prieteni si cu Zuli pornira fericiti spre casa !
OPREA CARLA, clasa a V-a
O PLOAIE DE VARA
O picatura, o ploaie de vara,
Racoreste planeta intreaga.
O picatura cade…
Pe neasteptate,
Printre ramurile uscate,
Pana in pamantul moale.
Pe deasupra pasarele
- Unde va duceti mititele?
Nu stiti voi oare
Ca e doar o ploaie?
Toate, toate…
Zboara-n departare,
De o simpla ploaie.
PREDA ALINA IOANA, clasa a IV-a
A TREIA CARTE CU APOLODOR
Plecand Apolodor,
Din circul lui din Labrador,
Trist, plangand si suspinand,
Mergand, mergand, mergand,
Se opri, ca, pan' la urma,
Osteneala te darama.
Cum se opri
Se intalni
Cu foca Coca
Care provenea din Maroca.
lar aceasta il intreba:
- Eu sunt foca!
Tu ce esti,
De umbli asa printre pesti?
- Eu sunt pinguinul Apolodor
Care vin tocmai din Labrador!
- Pai, drum lung ai mers
Hai la mine sa-ti dau un ness!
- Multumesc, foca draga!
Si astfel s-au indreptat
Spre casuta ei din sat.
Dupa ce s-au ospatat
A venit vremea de plecat
Apolodor mergea, mergea,
Dar de data asta nu s-a lasat
De oboseala daramat.
Si-a ajuns micutul nostru Apolodor
In sfarsit in Labrador.
Ajuns acolo, il intalni
Pe fratele lui Pollo
Care pescui,
O stiuca si trei crabi
Pe care ii prajea
Pentru invitat.
Insa, lui Apolodor,
I se facu tare dor
De circ,
De spectatori,
Asa ca, pleca.
Se intoarse,
Merse, merse,
Si-a ajuns la circ
Unde, toata ziua,
Canta si inota fericit!
BIVOLARU IRINA, clasa a V-a
MOS CRACIUN
Eu cred in Mos Craciun!
Se zice ca este bun,
Cadouri aduce tuturor
In noaptea copiilor.
Zboara cu renii,
In noaptea iernii,
Printre stelele stralucitoare
Cand afara e ninsoare.
Linistea se lasa.
Se apropie de casa,
Se urca pe acoperis,
Si intra pe cos, furis.
Lasa cadourile,
Mananca prajiturile,
Cainele latra,
Mosul se sperie si pleaca.
Copiii se trezesc,
Spre brad ei prinvesc,
Nu mai vad prajiturile,
Dar isi vad cadourile.
PANCU MARIANA, clasa a V-a
OMUL DE ZAPADA
Contine trei bulgari de zapada, mari,
Ochii si nasturii sunt de carbune, tari,
Morcovul portocaliu
Nasul reprezinta, stiu!
Si o cratita in cap - caciula de bumbac.
Si gura dintr-un betisor
Ca o pasare in zbor,
Doua maturi invechite,
Mainile sa reprezinte.
Cine ne spune deodata
Ca e „Omul de zapada”?
PANCU MARIANA, clasa a V-a
NU UITA!
Nimic nu-i mai dulce,
Nimic nu-i mai frumos,
Decat sa ai pe lume
Prieten credincios.
Nu uita ca viata-i scurta!
Foloseste-te de ea!
Fa pe cat posibil
Sa nu ai ce regreta.
PANCU MARIANA, clasa a V-a
CADOUL MOSULUI
De la mosul am primit
O papusa ce mi-e draga,
Si cu ea am adormit
Si tot ei i-am povestit
Tot ce am facut la scoala.
Multumita eu am fost
In toti anii ce-au trecut
Si orice as fi primit
Papusica tot mi-e draga!
DUMITRU RAMONA, clasa a VI-a
IARNA
Iarna ninge linistit
Peste satul adormit,
Copacii si casutele
Si-au aprins stelutele.
Copiii sunt pe-afara,
Cu sania-n zapada cad,
Se joaca cu bulgari
Si oameni de zapada fac.
A-nceput sa ninga usor,
Toti norii s-au scuturat
Nu e frig, dar nici nu-i cald
Totu-n jur e numai alb.
A sosit iarna
Rece si friguroasa,
Pomii si casutele
Au o haina groasa.
TUDOR ANA, NICHITA EMANUEL , CHINTEA TIBERIU, VISAN SIMONA - clasa a III-a
IARNA CEA VESTITA
Iarna iata a sosit,
Saniuta-i pregatita
Si cu totii am asteptat
Iarna cea vestita.
Dar parintii ne mai spun
Ca afara-i frig acum,
Am asteptat sa ne dam cu saniuta
Si visul nostru e implinit
NASTASE GEORGIANA, clasa III-a
A fost odata ca niciodata un om, ca toti ceilalti, in satul Pereche, care voia sa-si caute ceva de lucru. Era singur, iar parintii lui murisera de mult. El umbla prin tot satul, dar...nu gasi nimic.
- Ei! Ei! Ei! Sunt singur, nimeni nu ma baga in seama.
Dupa cateva zile merse la prietenul sau, Pysu, care lucra într-un magazin de panificatie.
- Draga Pysu, nu ai vrea sa ma ajuti sa-mi caut ceva de lucru? Stii si tu ca acasa n-am nicio ocupatie.
- Beston, stii doar ca-n ziua de azi nu se mai gaseste de lucru!
- Stiu, dar... Hei, mi-a venit o idee! Ai vrea sa mergem amândoi pe insula pustie Rise? O sa avem o ocupatie. Este mult pana acolo.
- Bine! Dar serviciul meu?
-Lasa asta, draga Pysu! Cand vom gasi comoara de pe insula vom fi mai bogati decat oricine.
Asa cei doi si-au facut bagajul si s-au îmbracat pe corabia lor, Unicorn. Nici nu plecara bine, ca s-au întalnit cu o balena uriasa. Cu greu au reusit sa învinga balena uriasa. Apoi pornira iar la drum. Toata ziua au stat linistiti, dar în ziua urmatoare a început furtuna. Un vârtej se apropia spre ei, lui Beston îi veni o idee.
- Sa mergem cu toata viteza înainte!
Si asa au si facut. Furtuna se opri. Niciun pericol nu i-a mai pandit si au calatorit in siguranta. Ei au ajuns cu bine pe insula. Cum ajunsera pe insula, îsi construira un adapost ascuns printre copaci. In primele doua zile nu au avut probleme. Ei se hotaresc sa exploreze zona. Cand zarira un grup de 10-12 canibali. Ei s-au înspaimântat si au luat-o la fuga. Canibalii au fugit la randul lor si nu au mai fost vazuti în urmatoarele zile. Au ajuns la o cascada unde erau foarte multe flori, animale pasnice, dar s-au ratacit. Ei s-au minunat când au vazut un asemenea peisaj. Plecand sa exploreze zona, când au intrat în cascada… ce gasira? Era o domnita ce plângea. Beston o intreba:
- Ce cauta o domnita ca tine aici?
- Tatal meu, regele Growan, m-a alungat de-acasa…
- Dar de ce?
- Pentru ca am vrut sa ma casatoresc cu printul Charles.
- Atunci te vom însoti noi pâna la tatal tau si o sa vorbim cu el. Pornira la drum. Navigau spre palat timp de trei zile. Au ajuns la Maiestatea Sa si i-au spus:
- Cum se poate asa ceva?
- Asa ceva, ce?
- Cum se poate sa n-o lasi pe unica ta fiica sa se casatoreasca cu printul Charles?
- Acum 4 ani era prea mica.
- Ce vreti sa spuneti cu ,,acum 4 ani”?
- Acum 4 ani a plecat de-acasa.
- Si acum îi dati voie?
- Acum, da, sigur!
Si se căsători. Beston si Pysu pleaca spre Rise. De la palat spre Rise nu mai era mult. Navigând, pe drum se întâlnira cu un delfin:
- Stii unde este insula Rise?
- Da, veniti cu mine!
Delfinul îi duse spre Rise. Se vedea pestera unde era comoara. Pysu si Beston se îndreptara spre insula. Se întalnira cu un balaur. Era trist. Beston se repezi sa-l omoare, dar Pysu il opri, intreband balaurul:
- De ce esti mâhnit?
- Nimeni nu vine pe meleagurile acestea in vizita sau macar sa caute comoara. Sunt singur de atâtia ani.
- Dar nu am venit noi acum?
- Hei, asa e!
Se bucura foarte mult si cu zambetul pe buze, în semn de multumire, le dadu comoara. Delfinul îi conduse înapoi acasa. Pysu deveni patronul magazinului de panificatie, iar Beston, asociatul lui.
Cu totii traira fericiti pâna la adânci batrâneti.
Dumitru Ramona , clasa a VI-a
CELE 12 PRINTESE DANSATOARE
Erau odata 12 printese carora le placea sa danseze. Mama lor era moarta de mult si le-a lasat ca amintire 12 carti pe care erau desenate 12 flori. Ele aveau o camera, iar in mijlocul acesteia erau desenate tot 12 flori in cerc. Daca erau puse cartile pe desenul din camera, se deschidea o lume fermecata. Fiind singure, fara mama, tatal lor a chemat-o pe verisoara sa, pe nume Elisabeta, sa le invete cum sa se comporte. Aceasta femeie era foarte rea si vroia sa-l omoare pe tatal fetelor. Avea o maimuta, la fel de rea, ce le spiona.
Fiind ziua de nastere a celei mai mici dintre printese, matusa lor nu le-a dat voie sa ii serbeze ziua, dar cea mai mare pe nume Erika a adus cele 12 carti si le puse pe mozaicul de pe podea si incepu sa danseze pe ele, iar la ultima floare trebuia sa se rasuceasca de 3 ori. Dupa ce dansa, se deschise in podea o lume fermecata, fetele coborara si Erika isi dori sa se auda si muzica. Dorina i se indeplini, deoarece erau niste flori fermecate in forma de clopotel. Dupa ce dansara, fetele observara ca li se tocise talpa de la pantofi. A doua zi veni pantofarul si le facu pantofi noi. Elisabeta, cand vazu asa ceva, a inceput sa le banuiasca pe fete ca noaptea danseaza cu printi.
Tatal lor se imbolnavi, pentru ca Elisabeta ii punea otrava in ceai. Fiica cea mare isi dadu seama ca aceasta ii vrea tronul. Seara s-au dus sa danseze din nou, iar cea mica se lovi. Cea mare cand vazu, a luat putina apa dintr-o cascada fermecata si se facu bine.
Maimuta le vazu si incepu sa danseze pe mozaic de fata cu Elisabeta cea rea si, deschizandu-se podeaua, intra in cealalta lume si fura cateva flori fermecate. Fata vazu ca ii dadu otrava tatalui sau. Acesta ii dadu tronul Elisabetei pana cand se va face bine. Cand venira fetele la tatal lor, el deja murise, dar cea mica lua intr-o sticluta cu apa fermecata din cealalta lume si ii puse tatalui sau pe buze, iar acesta a inviat. Regina Elisabeta a pus garzile pe fete, dar acestea s-au batut impreuna cu pantofarul Erick impotriva reginei. Tatal sau ii lua tronul si o izgoni din imparatie. Elisabeta avea florile fermecate si trimise vraja asupra Erikai, iar ea a facut cu evantaiul spre vraja si se intoarse impotriva sa. Aceste flori au facut-o sa danseze si sa nu se opreasca niciodata. Bineinteles, maimuta o insotea.
Erika se indragosti de Erick, iar Erick de ea si se casatorira si au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Aron Corina, clasa a VI-a
ERAM MICUŢĂ…
Eram micuţă şi nu ştiam,
Că toamna va veni
Vedeam că oamenii muncesc
Hambarul să-l sporesc
Iar păsările pribegind
Plecau de capul lor prin lume
Pentru a găsi un adăpost călduţ
Prin alte ţări straine.
Dar… soarele a apus
Ştiind că iarna a ajuns.
VLĂSCEANU ADELINA, clasa a VII-a
IARNA
Iarna vine peste noi
Bucurii ne-aduce,
Ninge noaptea până-n zori
Iarna a pus pe geamuri flori.
Iarna soseşte
Cu destine prinse în colind,
Eu îl zăresc pe Moş Crăciun
La geamul meu venind.
ŞTEFAN IONUŢ, clasa a VI-a
FLUTURAŞUL
Sunt un fluture venit din amintire,
Când mă vei vedea
Ochii îţi vor ramâne o sclipire
Ce toţi se vor mira.
Nimeni nu va rezista!
Sunt ca o batistă aurie,
Ce deasupra ta
Voi zbura în veselie.
MOISE GABRIELA, clasa a VIII-a
PISICUTA MEA
Dis-de-dimineata,
Pisicuta mea frumoasa
Ma asteapta bucuroasa
Prin zapada lunecoasa.
De ar sta putin pe loc,
Nu s-ar mai juca deloc,
Dar ea fuge, nu se lasa
Si nu vrea sa intre-n casa!
PREDA ALINA IOANA, clasa a IV-a
ZULI SALVATORUL
Era o zi de toamna friguroasa. Soarele era ascuns dupa niste nori plumburii de ploaie, nu mai stralucea el ca alta data! PamantuI era acoperit de o plapumioara multicolora de frunze. Copacii, incetul cu incetul, ramaneau fara invelisul lor colorat. VantuI ducea incetisor pe sus cate o frunza galbena sau maronie si apoi o lasa sa coboare lin. Pasarile isi faceau bagajul pentru a pleca in tarile calde, iar cele care stau la noi pe timp de iarna se duceau in padure ca sa caute betigase din lemn sau muschi de copaci pentru a-si face cuiburi puternice si calduroase.
La scoala din centrul orasului, clopotelul auriu i-a scapat pe elevi de ore, era timpul ca toti sa plece acasa.
Auras, Eric si loana asteapta culoarea verde a semaforului din fata scolii, pentru a traversa strada. Eric vede, din intamplare, cainele lui Auras pierdut de cateva zile.
- Auras, nu cumva acela este cainele tau ?
- Da, ai dreptate! El este!
Auras fuge repede pe trecerea de pietoni, cand … un automobil rosu venea cu viteza spre el.
Ioana si Eric striga speriati:
- Auras, ai grija, vine masina!
Auras intoarse capul spre ei si, deodata, Zuli il trase de maneca cu putere. Automobilul trecuse usurat dand un claxon lung.
Trecatorii erau impresionati de cainele care i-a salvat viata stapanului sau. Auras l-a inbratisat pe Zuli, spunandu-i sa nu mai plece de langa el, pentru ca si el promite sa nu mai traverseze pe culoarea rosie. Culoarea verde venise la semafor si Ioana cu Eric au fugit catre prietenii lor.
- Auras, esti bine? intreaba Ioana.
- Da , sunt bine! Datorita lui Zuli,sunt teafar!
Cei trei prieteni si cu Zuli pornira fericiti spre casa !
OPREA CARLA, clasa a V-a
O PLOAIE DE VARA
O picatura, o ploaie de vara,
Racoreste planeta intreaga.
O picatura cade…
Pe neasteptate,
Printre ramurile uscate,
Pana in pamantul moale.
Pe deasupra pasarele
- Unde va duceti mititele?
Nu stiti voi oare
Ca e doar o ploaie?
Toate, toate…
Zboara-n departare,
De o simpla ploaie.
PREDA ALINA IOANA, clasa a IV-a
A TREIA CARTE CU APOLODOR
Plecand Apolodor,
Din circul lui din Labrador,
Trist, plangand si suspinand,
Mergand, mergand, mergand,
Se opri, ca, pan' la urma,
Osteneala te darama.
Cum se opri
Se intalni
Cu foca Coca
Care provenea din Maroca.
lar aceasta il intreba:
- Eu sunt foca!
Tu ce esti,
De umbli asa printre pesti?
- Eu sunt pinguinul Apolodor
Care vin tocmai din Labrador!
- Pai, drum lung ai mers
Hai la mine sa-ti dau un ness!
- Multumesc, foca draga!
Si astfel s-au indreptat
Spre casuta ei din sat.
Dupa ce s-au ospatat
A venit vremea de plecat
Apolodor mergea, mergea,
Dar de data asta nu s-a lasat
De oboseala daramat.
Si-a ajuns micutul nostru Apolodor
In sfarsit in Labrador.
Ajuns acolo, il intalni
Pe fratele lui Pollo
Care pescui,
O stiuca si trei crabi
Pe care ii prajea
Pentru invitat.
Insa, lui Apolodor,
I se facu tare dor
De circ,
De spectatori,
Asa ca, pleca.
Se intoarse,
Merse, merse,
Si-a ajuns la circ
Unde, toata ziua,
Canta si inota fericit!
BIVOLARU IRINA, clasa a V-a
MOS CRACIUN
Eu cred in Mos Craciun!
Se zice ca este bun,
Cadouri aduce tuturor
In noaptea copiilor.
Zboara cu renii,
In noaptea iernii,
Printre stelele stralucitoare
Cand afara e ninsoare.
Linistea se lasa.
Se apropie de casa,
Se urca pe acoperis,
Si intra pe cos, furis.
Lasa cadourile,
Mananca prajiturile,
Cainele latra,
Mosul se sperie si pleaca.
Copiii se trezesc,
Spre brad ei prinvesc,
Nu mai vad prajiturile,
Dar isi vad cadourile.
PANCU MARIANA, clasa a V-a
OMUL DE ZAPADA
Contine trei bulgari de zapada, mari,
Ochii si nasturii sunt de carbune, tari,
Morcovul portocaliu
Nasul reprezinta, stiu!
Si o cratita in cap - caciula de bumbac.
Si gura dintr-un betisor
Ca o pasare in zbor,
Doua maturi invechite,
Mainile sa reprezinte.
Cine ne spune deodata
Ca e „Omul de zapada”?
PANCU MARIANA, clasa a V-a
NU UITA!
Nimic nu-i mai dulce,
Nimic nu-i mai frumos,
Decat sa ai pe lume
Prieten credincios.
Nu uita ca viata-i scurta!
Foloseste-te de ea!
Fa pe cat posibil
Sa nu ai ce regreta.
PANCU MARIANA, clasa a V-a
CADOUL MOSULUI
De la mosul am primit
O papusa ce mi-e draga,
Si cu ea am adormit
Si tot ei i-am povestit
Tot ce am facut la scoala.
Multumita eu am fost
In toti anii ce-au trecut
Si orice as fi primit
Papusica tot mi-e draga!
DUMITRU RAMONA, clasa a VI-a
IARNA
Iarna ninge linistit
Peste satul adormit,
Copacii si casutele
Si-au aprins stelutele.
Copiii sunt pe-afara,
Cu sania-n zapada cad,
Se joaca cu bulgari
Si oameni de zapada fac.
A-nceput sa ninga usor,
Toti norii s-au scuturat
Nu e frig, dar nici nu-i cald
Totu-n jur e numai alb.
A sosit iarna
Rece si friguroasa,
Pomii si casutele
Au o haina groasa.
TUDOR ANA, NICHITA EMANUEL , CHINTEA TIBERIU, VISAN SIMONA - clasa a III-a
IARNA CEA VESTITA
Iarna iata a sosit,
Saniuta-i pregatita
Si cu totii am asteptat
Iarna cea vestita.
Dar parintii ne mai spun
Ca afara-i frig acum,
Am asteptat sa ne dam cu saniuta
Si visul nostru e implinit
NASTASE GEORGIANA, clasa III-a
Postări
