marți, 30 decembrie 2008

Revista Scolii " Teiul Doamnei " Teis Nr. 1 DECEMBRIE 2007 PAG 29


CELE PATRU LUMÂNĂRI

Cele patru lumânări ardeau încetişor…..
Ambianţa era atât de plăcută încât le puteai auzi vorbind
I. Prima a spus: “Eu sunt PACEA! Oricum, nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge!”
Flacăra s-a micşorat cu rapiditate şi s-a stins în întregime
II. A doua a spus: Eu sunt CREDINŢA ! Dincolo de toate , eu nu mai sunt indispensabilă. Aşa că nu mai are nici un rost să mai stau aprinsă”. Când a terminat de vorbit o adiere blândă a stins-o.
III. Cu tristeţe cea de-a treia lumânare a spus la rândul său:
“Eu sunt IUBIREA! Nu mai am forţa să mai stau aprinsă , oamenii mă dau de-o parte şi nu îmi înţeleg importanţa. Ei uită chiar să-i înţeleagă pe cei care le sunt aproape .”
Şi fără să mai aştepte s-a stins.
Deodată….
Un copil intră în încăpere şi văzu toate lumânările stinse.
“ De ce nu ardeţi? Voi ar trebui sa fiţi aprinse MEREU!”
Spunând asta, copilul începu să plângă.
Atunci cea de-a patra lumânare a spus:
“Nu vă fie frică , câtă vreme eu încă mai ard, le putem aprinde şi pe celelalte.
Eu sunt SPERANŢA!”
Cu ochii strălucitori, copilul luă lumânarea speranţei şi le aprinse şi pe celelalte.
Flacăra speranţei să ardă mereu în viaţa ta!

… si astfel fiecare dintre noi poate menţine Speranţa, Credinţa, Pacea şi Iubirea!!!

COLECTIVUL DE REDACTIE VA UREAZĂ „LA MULTI ANI!” ŞI VĂ DOREŞTE CA CEL MAI STRALUCITOR ASTRU SĂ VĂ CĂLĂUZEASCĂ PAŞII ÎN NOUL AN!