TESTAMENTUL ARABULUI CEL HÂTRU
Este vorba despre moştenirea celor şaptesprezece cămile care trebuiau împărţite între fraţi.
Un arab lăsase cu limbă de moarte ca 1/2 dintre cămile să le ia fiul cel mai mare, 1/3 din numărul cămilelor să rămână feciorului mijlociu, iar 1/9 mezinului.
Neputând împărţi cămilele după voia tatălui, feciorii le-au păstrat împreună până când a trecut pe acolo un înţelept şi le-a auzit păsul. Cum era urcat şi el pe o cămilă, a coborât, a lăsat cămila lui să se amestece cu celelalte şi apoi a făcut împărţirea.
- Ţie, i-a zis feciorului celui mare, ţi se cuvin 1/2 din numărul cămilelor, desparte-le în două şi ia-ţi partea ta. Nu-i venea să creadă feciorului că poate fi atâta bunătate într-un om, a ascultat şi a socotit că i se cuvin 9 cămile. Tu ai dreptul la 1/3 dintre ele, i-a spus celui de-al doilea. Şi acesta a socotit că i se cuvin 6 cămile. Iar ţie, ca fiind cel mic, ai numai 1/9 din numărul cămilelor, adică 2 cămile.
- Hai! Luaţi-vă fiecare cămilele voastre că s-a făcut târziu şi eu am drum lung de mers, a zis înţeleptul.
Zicând acestea, s-a urcat pe cămila lui şi s-a dus, lăsând fraţii fericiţi şi totodată buimaciţi de întâmplare.
Buimăcită am rămas şi eu, şi numai la voi, dragi elevi, îmi este speranţa să mă lămuriţi.
Răspunsul în numărul viitor al revistei.
Prof. VISAN IOAN
Este vorba despre moştenirea celor şaptesprezece cămile care trebuiau împărţite între fraţi.
Un arab lăsase cu limbă de moarte ca 1/2 dintre cămile să le ia fiul cel mai mare, 1/3 din numărul cămilelor să rămână feciorului mijlociu, iar 1/9 mezinului.
Neputând împărţi cămilele după voia tatălui, feciorii le-au păstrat împreună până când a trecut pe acolo un înţelept şi le-a auzit păsul. Cum era urcat şi el pe o cămilă, a coborât, a lăsat cămila lui să se amestece cu celelalte şi apoi a făcut împărţirea.
- Ţie, i-a zis feciorului celui mare, ţi se cuvin 1/2 din numărul cămilelor, desparte-le în două şi ia-ţi partea ta. Nu-i venea să creadă feciorului că poate fi atâta bunătate într-un om, a ascultat şi a socotit că i se cuvin 9 cămile. Tu ai dreptul la 1/3 dintre ele, i-a spus celui de-al doilea. Şi acesta a socotit că i se cuvin 6 cămile. Iar ţie, ca fiind cel mic, ai numai 1/9 din numărul cămilelor, adică 2 cămile.
- Hai! Luaţi-vă fiecare cămilele voastre că s-a făcut târziu şi eu am drum lung de mers, a zis înţeleptul.
Zicând acestea, s-a urcat pe cămila lui şi s-a dus, lăsând fraţii fericiţi şi totodată buimaciţi de întâmplare.
Buimăcită am rămas şi eu, şi numai la voi, dragi elevi, îmi este speranţa să mă lămuriţi.
Răspunsul în numărul viitor al revistei.
Prof. VISAN IOAN
Postări
