CEI ŞAPTE ANI DE-ACASĂ
Pornind de la premiza că cele mai multe acumulări pe plan moral,cognitiv, afectiv şi voliţional au loc în «cei şapte ani de-acasă» se insistă asupra grijii, răspunderii şi preocupărilor pe care pot şi trebuie să le aibă părinţii pentru a facilita şi favoriza însuşirea şi consolidarea corectă, adecvată şi sistematică a celor mai importante cunoştinţe, priceperi, deprinderi, reguli, atitudini şi comportamente.
De altfel, aceşti atât de invocaţi, lăudaţi sau blamaţi «cei şapte ani de-acasă», reprezintă blazonul cu care copilul pleacă în lume, zestrea care îl însoţeşte toată viaţa.
Tot mai frecvent, copiii şi chiar tinerii sunt apostrofaţi cu sintagma «n-ai cei şapte ani de acasă». Politeţea este «ceva» care se învaţă şi se învaţă uşor. Primele reguli de politeţe se învaţă de la părinţi şi bunici. Următoarele reguli sunt învăţate de la educatori, învăţători. Toţi aceşti oameni dau copiilor sfaturi zilnic:
- «Spune «Bună ziua!» când te întâlneşti cu cineva cunoscut!»
- «Nu vorbi cu gura plină!» - «Pune-ţi batista la gură când strănuţi!» - «Spune «Te rog!» când ceri ceva!»
Şcoala va oferi copilului elemente pentru constituirea propriului său model de viaţă prin activitatea faţă de valori, fermitatea moralităţii în societate şi conduita elevată manifestată în relaţiile cu semenii săi. Copilul e un judecător sever şi nepărtinitor al comportamentului educatorului sau al învăţătorului.
«Educaţia este mai importantă decât hrana». Învăţătorul trebuie să fie permanent orientat spre elev şi spre mediul socio-cultural, în care acesta se formează şi se dezvoltă, spre tendinţele schimbării societăţii în care elevul se va insera socio-profesional pentru a optimiza, dezvolta sau înnoi procesul educativ.
«Spre a creşte oameni înainte de orice ştiinţă şi de orice metodă, trebuie să ai inimă» afirma Pestalozzi.
Părinţii sunt direct responsabili de educaţia copiilor lor. Învăţătorul are obligaţia să finiseze această educaţie primită de la părinţi şi intitulată « cei şapte ani de-acasă ».
„Educaţia este un lucru gingaş. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă şi grijă, când nu reuşeşti, durerea nu mai cunoaşte margini”, afirma Democrit.
Pornind de la premiza că cele mai multe acumulări pe plan moral,cognitiv, afectiv şi voliţional au loc în «cei şapte ani de-acasă» se insistă asupra grijii, răspunderii şi preocupărilor pe care pot şi trebuie să le aibă părinţii pentru a facilita şi favoriza însuşirea şi consolidarea corectă, adecvată şi sistematică a celor mai importante cunoştinţe, priceperi, deprinderi, reguli, atitudini şi comportamente.
De altfel, aceşti atât de invocaţi, lăudaţi sau blamaţi «cei şapte ani de-acasă», reprezintă blazonul cu care copilul pleacă în lume, zestrea care îl însoţeşte toată viaţa.
Tot mai frecvent, copiii şi chiar tinerii sunt apostrofaţi cu sintagma «n-ai cei şapte ani de acasă». Politeţea este «ceva» care se învaţă şi se învaţă uşor. Primele reguli de politeţe se învaţă de la părinţi şi bunici. Următoarele reguli sunt învăţate de la educatori, învăţători. Toţi aceşti oameni dau copiilor sfaturi zilnic:
- «Spune «Bună ziua!» când te întâlneşti cu cineva cunoscut!»
- «Nu vorbi cu gura plină!» - «Pune-ţi batista la gură când strănuţi!» - «Spune «Te rog!» când ceri ceva!»
Şcoala va oferi copilului elemente pentru constituirea propriului său model de viaţă prin activitatea faţă de valori, fermitatea moralităţii în societate şi conduita elevată manifestată în relaţiile cu semenii săi. Copilul e un judecător sever şi nepărtinitor al comportamentului educatorului sau al învăţătorului.
«Educaţia este mai importantă decât hrana». Învăţătorul trebuie să fie permanent orientat spre elev şi spre mediul socio-cultural, în care acesta se formează şi se dezvoltă, spre tendinţele schimbării societăţii în care elevul se va insera socio-profesional pentru a optimiza, dezvolta sau înnoi procesul educativ.
«Spre a creşte oameni înainte de orice ştiinţă şi de orice metodă, trebuie să ai inimă» afirma Pestalozzi.
Părinţii sunt direct responsabili de educaţia copiilor lor. Învăţătorul are obligaţia să finiseze această educaţie primită de la părinţi şi intitulată « cei şapte ani de-acasă ».
„Educaţia este un lucru gingaş. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă şi grijă, când nu reuşeşti, durerea nu mai cunoaşte margini”, afirma Democrit.
Inv. ARGHIR MARIA
Inv. STROE CORNELIA
Inv. STROE CORNELIA
Postări
