În localitatea Teiş, înfiinţarea scolii este legată de numele învăţătorului Ion Ghiţescu, originar din Potlogi, care a deschis şcoala în cătunul Teiş la 1 octombrie 1903, într-un local cu chirie, care a fost înainte cârciumă, „aproape în ruină şi cu găuri sub tălpi”.
Localul acesta se pare era proprietatea cetăţeanului Nicolae Bănică. Clădirea respectivă era compusă din două camere construite din lemn şi cărămidă (în paiantă), ce servea una drept sală de clasă, iar cealaltă drept cancelarie.
Învăţătorul Ion Ghiţescu continua însemnarea sa făcută în condica de prezenţă din anul 1904 „că bănci nu erau, ci nişte scânduri improvizate, iar drept catedră a folosit la început un dulăpior-masă, lăsat amanet la un cetăţean din satul Teiş de un oarecare August Scurtescu. Copiii au fost mai uşor de adunat şi, cu ce s-au adus din Şotânga, s-au închegat cursurile complete de cinci clase”.
În anul 1903, învăţătorul I. Ghiţescu a luat iniţiativa construirii unui local de şcoală propriu. I. Ghiţescu aminteşte că a stârnit mult pentru a se face schimb de teren între casa şcoalelor şi casa bisericilor şi, în anul 1904, ajungând subrevizor şcolar, a stârnit pe lângă prefectul C. Câmpeanu, pe lângă Gheorghe Cherciu, revizorul şcolar, şi pe lângă Nicolae Buneanu, inginerul-şef, pentru a se face construcţie de şcoală noua.
Pentru localul cu chirie ce a servit drept şcoală, comuna Şotânga plătea proprietarului casei o sumă în valoare de 80 de lei pe an, iar totalul bugetului pentru şcoala din Teiş pe un an era de 434 de lei în anul 1903.
În anul 1904-1905, învăţătorul I. Ghiţescu, ajungând subrevizor şcolar, este înlocuit de un alt învăţător, C. I. Arambaşa. În condica de prezenţă din anul 1904 este consemnat un proces-verbal ce are următorul conţinut: „Astăzi, 10 septembrie 1904, subsemnatul învăţător prezentându-mă la şcoala din cătunul Teiş, comuna Şotânga, pentru deschiderea cursurilor, găsind neterminat localul de şcoală, am suspendat cursurile pentru două zile”, semnează învăţătorul C. I. Arambaşa, iar două zile mai târziu este întocmit un alt proces-verbal: „La 13 septembrie 1904, cursurile şcolare s-au deschis în vechiul local de şcoală”, semnează învăţătorul C. I. Arambaşa şi primarul comunei Şotânga, Bobeică.
C. I. Arambaşa rămâne învăţător la şcoala din Teiş până la data de 17 ianuarie 1905 când învăţătorul I. Ghiţescu, încetând de a mai ocupa funcţia de subrevizor şcolar, revine la post încheind un proces-verbal de primire „a averii şcolii de la C. I. Arambaşa după registrul inventar”, semnează I. Ghiţescu şi C. I. Arambaşa.
Obiectele de studiu, la clasa I, erau structurate în cinci părţi:
I. Limba română cuprindea:
a). scrierea şi exerciţiul gramatical;
b). citirea;
c). exerciţii de memorare şi liberă reproducere;
d). exerciţii de intuiţie.
II. Aritmetica şi geometria
III. Celelalte ştiinţe: religia.
IV. Dexterităţi:
a). caligrafia; b). desenul;
c). cântul; d). exerciţii corporale şi militare.
V. Disciplina:
a). purtarea;
b). frecvenţa.
În anul 1903-1904, au fost înscrişi la şcoala din Teiş un număr de 79 de copii pentru clasele I-IV – 59 de băieţi şi 20 de fete.
Cătunul Teiş avea în 1904 218 de familii cu 1083 de suflete. Dintre acestea, 148 de familii erau români, iar 70 erau rromi. Absolvenţii clasei a V-a dădeau un examen la care participau mai multe şcoli, de exemplu: şcolile din Brăneşti, Vulcana Pandele, Gura Vulcănii, Şotânga şi Teiş.
În 1914, învăţătorul-diriginte al şcolii Teiş este numit „preşedintele cercului de examinare a elevilor de la clasa a V-a”, examen ce s-a desfăşurat la Şotânga.
La 15 octombrie 1918, este transferat la Şcoala Teiş învăţătorul Ioan Olteiu care a condus şcoala vreme îndelungată.
Numărul elevilor de vârstă şcolară a crescut de la an la an, aşa că sala de clasă nu mai putea face faţă cerinţelor mereu crescânde ale populaţiei. În consecinţă, între anii 1924-1926, s-a mai adăugat o sală de clasă.
În 1959 s-a început construirea a încă două săli de clasă, iar în 1964 s-au mai construit alte două săli de clasă, ca mai apoi, în 1975, să se mai construiască încă două săli de clasă.
La începutul anului şcolar 1975-1976, şcoala din Teiş dispunea de 8 săli de clasă, unde îşi desfăşurau activitatea 8 clase I-IV şi 6 clase V-VIII.
În urma cutremurelor din 1940, 1977 şi 1986, rezistenţa primelor săli de clasă începe să fie tot mai slabă şi atunci se începe construirea unui nou local de şcoală, care se termina în 1986, cu cinci săli de clasă.
Localul acesta se pare era proprietatea cetăţeanului Nicolae Bănică. Clădirea respectivă era compusă din două camere construite din lemn şi cărămidă (în paiantă), ce servea una drept sală de clasă, iar cealaltă drept cancelarie.
Învăţătorul Ion Ghiţescu continua însemnarea sa făcută în condica de prezenţă din anul 1904 „că bănci nu erau, ci nişte scânduri improvizate, iar drept catedră a folosit la început un dulăpior-masă, lăsat amanet la un cetăţean din satul Teiş de un oarecare August Scurtescu. Copiii au fost mai uşor de adunat şi, cu ce s-au adus din Şotânga, s-au închegat cursurile complete de cinci clase”.
În anul 1903, învăţătorul I. Ghiţescu a luat iniţiativa construirii unui local de şcoală propriu. I. Ghiţescu aminteşte că a stârnit mult pentru a se face schimb de teren între casa şcoalelor şi casa bisericilor şi, în anul 1904, ajungând subrevizor şcolar, a stârnit pe lângă prefectul C. Câmpeanu, pe lângă Gheorghe Cherciu, revizorul şcolar, şi pe lângă Nicolae Buneanu, inginerul-şef, pentru a se face construcţie de şcoală noua.
Pentru localul cu chirie ce a servit drept şcoală, comuna Şotânga plătea proprietarului casei o sumă în valoare de 80 de lei pe an, iar totalul bugetului pentru şcoala din Teiş pe un an era de 434 de lei în anul 1903.
În anul 1904-1905, învăţătorul I. Ghiţescu, ajungând subrevizor şcolar, este înlocuit de un alt învăţător, C. I. Arambaşa. În condica de prezenţă din anul 1904 este consemnat un proces-verbal ce are următorul conţinut: „Astăzi, 10 septembrie 1904, subsemnatul învăţător prezentându-mă la şcoala din cătunul Teiş, comuna Şotânga, pentru deschiderea cursurilor, găsind neterminat localul de şcoală, am suspendat cursurile pentru două zile”, semnează învăţătorul C. I. Arambaşa, iar două zile mai târziu este întocmit un alt proces-verbal: „La 13 septembrie 1904, cursurile şcolare s-au deschis în vechiul local de şcoală”, semnează învăţătorul C. I. Arambaşa şi primarul comunei Şotânga, Bobeică.
C. I. Arambaşa rămâne învăţător la şcoala din Teiş până la data de 17 ianuarie 1905 când învăţătorul I. Ghiţescu, încetând de a mai ocupa funcţia de subrevizor şcolar, revine la post încheind un proces-verbal de primire „a averii şcolii de la C. I. Arambaşa după registrul inventar”, semnează I. Ghiţescu şi C. I. Arambaşa.
Obiectele de studiu, la clasa I, erau structurate în cinci părţi:
I. Limba română cuprindea:
a). scrierea şi exerciţiul gramatical;
b). citirea;
c). exerciţii de memorare şi liberă reproducere;
d). exerciţii de intuiţie.
II. Aritmetica şi geometria
III. Celelalte ştiinţe: religia.
IV. Dexterităţi:
a). caligrafia; b). desenul;
c). cântul; d). exerciţii corporale şi militare.
V. Disciplina:
a). purtarea;
b). frecvenţa.
În anul 1903-1904, au fost înscrişi la şcoala din Teiş un număr de 79 de copii pentru clasele I-IV – 59 de băieţi şi 20 de fete.
Cătunul Teiş avea în 1904 218 de familii cu 1083 de suflete. Dintre acestea, 148 de familii erau români, iar 70 erau rromi. Absolvenţii clasei a V-a dădeau un examen la care participau mai multe şcoli, de exemplu: şcolile din Brăneşti, Vulcana Pandele, Gura Vulcănii, Şotânga şi Teiş.
În 1914, învăţătorul-diriginte al şcolii Teiş este numit „preşedintele cercului de examinare a elevilor de la clasa a V-a”, examen ce s-a desfăşurat la Şotânga.
La 15 octombrie 1918, este transferat la Şcoala Teiş învăţătorul Ioan Olteiu care a condus şcoala vreme îndelungată.
Numărul elevilor de vârstă şcolară a crescut de la an la an, aşa că sala de clasă nu mai putea face faţă cerinţelor mereu crescânde ale populaţiei. În consecinţă, între anii 1924-1926, s-a mai adăugat o sală de clasă.
În 1959 s-a început construirea a încă două săli de clasă, iar în 1964 s-au mai construit alte două săli de clasă, ca mai apoi, în 1975, să se mai construiască încă două săli de clasă.
La începutul anului şcolar 1975-1976, şcoala din Teiş dispunea de 8 săli de clasă, unde îşi desfăşurau activitatea 8 clase I-IV şi 6 clase V-VIII.
În urma cutremurelor din 1940, 1977 şi 1986, rezistenţa primelor săli de clasă începe să fie tot mai slabă şi atunci se începe construirea unui nou local de şcoală, care se termina în 1986, cu cinci săli de clasă.
Postări
