DILEMA GHEPARDULUI
Pentru un specialist ca Shigeo Yachi, de la Universitatea din Kyoto (Japonia), când un ghepard, stând nemişcat, fixează o gazelă, el se află în binecunoscuta dilemă a prădătorului: să se apropie mai mult de pradă, cu riscul de a rata efectul de surpriză sau să se năpustească asupra ei, dar de această dată cu riscul de a fi nevoit să alerge pe o distanţă prea mare. Pentru a ieşi din impas, ghepardul recurge la un fel de… calcul matematic. Când se apropie, pe nesimţite, de pradă, ghepardul evaluează în permanenţă probabilitatea păstrării atât a efectului de surpriză, cât şi pe aceea a înhăţării prăzii.
Aşa că înaintează pas cu pas până cînd avantajul apropierii e contrabalansat de riscul de a fi reperat. În momentul atingerii distanţei optime, prădătorul se năpusteşte asupra gazelei.
Validitatea acestui model matematic a fost verificată deocamdată la păianjenii săritori care astfel vânează muşte. Un scenariu asemănător este pus în practică şi de alţi prădători, fie ei peşti, păianjeni sau mamifere.
Pentru un specialist ca Shigeo Yachi, de la Universitatea din Kyoto (Japonia), când un ghepard, stând nemişcat, fixează o gazelă, el se află în binecunoscuta dilemă a prădătorului: să se apropie mai mult de pradă, cu riscul de a rata efectul de surpriză sau să se năpustească asupra ei, dar de această dată cu riscul de a fi nevoit să alerge pe o distanţă prea mare. Pentru a ieşi din impas, ghepardul recurge la un fel de… calcul matematic. Când se apropie, pe nesimţite, de pradă, ghepardul evaluează în permanenţă probabilitatea păstrării atât a efectului de surpriză, cât şi pe aceea a înhăţării prăzii.
Aşa că înaintează pas cu pas până cînd avantajul apropierii e contrabalansat de riscul de a fi reperat. În momentul atingerii distanţei optime, prădătorul se năpusteşte asupra gazelei.
Validitatea acestui model matematic a fost verificată deocamdată la păianjenii săritori care astfel vânează muşte. Un scenariu asemănător este pus în practică şi de alţi prădători, fie ei peşti, păianjeni sau mamifere.